Franturi de moment (4): povestea imbatranirii frumoase si naturale – parerea mea

Pe la sfarsitul lunii februarie am fost destul de aglomerata si am zis ca raspund unor comentarii in cadrul unor articole. Erau si cateva intrebari practice, de care ma voi ocupa saptamanile care vin deoarece necesita documentare. Am zis sa incep cu o non-intrebare; in cadrul comentariul aparea „Ar trebui sa lăsăm natura sa-si facă treaba, să imbatranim frumos si natural.„, comentariu cu care eu nu am rezonat. Mi-am dat seama ca vreau sa vorbesc despre acest subiect, sa imi zic parerea (e doar o parerea, nu e vreo minune, teorie, adevar etc).

Si apoi m-am blocat. Deoarece m-am tot gandit. Sa fiu coerenta, cum sa structurez, cat ar trebui sa zic etc. Si nu mi-am gasit locul, asa ca acum scriu fara vreo directie si sper sa va prezint cat mai ok parerea mea. Nici nu stiu de unde sa incep…

Natura nu mai este ce a fost acum 100 de ani, sa nu mai vbim de acum 500 -1000-100000 de ani. Modificarile sunt atat de mari incat nici nu cred ca ne dam seama, iar aceasta suprapopulare a pamantului de oameni, atatea specii de animale care au disparut si care sunt pe cale sa dispara, atata poluare si lista poate continua, mi se pare ca au dezechilibrat natura.

Vorbesc de faptul ca plantele si animalele nu mai au atatea vitamine si nutrienti ca acum cateva mii de ani, pamantul e suprafolosit si incarcat cu tot felul de chimicale. Vorbim despre pestii pe care ii mancam si in care se gasesc microparticule de plastic. Vorbim de poluarea care a facut ditamai gaura in stratul de ozon, care era intact si ne apara foarte bine de razele UVA si UVB. Gaura aceea in stratul de ozon nu e naturala. Bunicii nostri au trait cel putin jumatate de viata nefiind expusi acelor raze, generatia mea a prins acele raze din prima zi. Si da, ele modifica ADN-ul celular al pielii. Or cand esti tanar, organele nu sunt dezvoltate, iar faptul ca ele trebuie sa lupte cu alti factori – poluare, raze UVA+UVB, mancare slab calitativa etc – nu ii face viata mai usoara.

Eu nu mai gandesc ca aceasta este o natura frumoasa, ci mai degraba o natura cat mai chinuita de noi si care cumva se intoarce impotriva noastra, nu pentru ca asta isi doreste, ci pentru ca „cum iti asterni, asa dormi”. Pentru ca nu stim sa o respectam, sa ii oferim spatiu si protectie. Da, exista parcurile naturale, paduri virgine, dar nici acele spatii (oricum prea putine) nu duc lipsa de amprenta umana.

In acest context mi-e greu sa accept sa imbatranesc „natural” si voi face ce voi putea sa ma simt eu bine in pielea mea. Fiecare om isi impune propria limita, pana unde este ok si de unde mai departe inceteaza sa mai fie ok/”natural”. Unii pot fi acord cu vaccinarea, altii vor numai sa tina o dieta paleo/vegana/etc, altii vor pune retinol pe fata, altii nu vor face nimic, iar altii isi vor bate joc de corp. Mie mi se pare natural ca in aceasta era in care traiesc sa ma informez si sa imi ajut organismul cat mai bine posibil, fara sa ajuns sa ma stresez si mai mult din aceasta cauza.

Am trecut prin faza in care am luat blogul pasagerei de bun si atat; gen cam ca o biblie. Am trecut si prin faza in care ma simteam vinovata ca nu ma trezeam mai devreme sa imi pun spf pe fata sau ca nu respect rutina ad literam. Acum sunt in faza in care stiu ce poate ajuta tenul, stiu ca lucruri/studii noi apar constant si ideal ar fi sa tin pasul cu ele, respect cateva principii de baza (curatare dimineata si seara, spf ziua) si ma rasfat cu altele cand simt nevoia/am chef (retinol, acid hialuronic, exfoliantii chimici etc).

Si asa am facut incet trecerea catre al doilea punct: ACUM. Eu sunt un om al planificarii, dar va zic ca doar pe un singur lucru ne putem baza: ACUM. Viitorul este un vis frumos, dar nu traim in el, nu ne putem baza pe el. Important este ca eu sa fiu ok cu mine acum, iar asta include si faptul ca eu sa ma iubesc pe mine, sa ma simt bine in pielea mea. Iar daca 20 de minute in plus de ingrijire cu cateva chimicale benefice (in plus, caci in mod clar traim in epoca chimicalelor, fie ca vrem sau nu) ma face sa ma simt mai bine, atunci asta voi face. Viitorul poate sa dispara mult prea brusc, iar Cu ultima suflare de Paul Kalanithi nu a facut decat sa imi aduca aminte acest lucru.

Este posibil ca peste 10 ani sa apara un studiu care va spune ca folosirea retinolului in cosmetica a facut mai mult rau decat bine. Daar… oamenii trebuie sa moara si ei de ceva, iar daca eu acum am crezut ca fac bine, am fost multumita de efecte, nu o sa imi para rau. Nu ma pot ascunde intr-o bula in care sa stau si sa nu mai fac nimic. Si aici, vreau sa mai adaug ceva: bloggerii sunt si ei oameni, si ei gresesc. Pana si cercetatorii gresesc, dar nu ii putem codamna. Dar mai ales, Internetul greseste. Sunt oameni care vin si isi spun parerea ca si cum ar fi un adevar absolut (probabil si eu); fiecare trebuie sa treaca asta printr-un filtru propriu. Iar daca un site se numeste „doctorspecialist.ro” nu il face mai demn de luat in seama sau mai putin pasibil la greseli.

Da exfoliantii chimici, retinolul ajuta mult, dar sensibilizeaza tenul si are nevoie de protectie; dar in mod similar se intampla si cu antibioticele, vaccinurile, chiar si cu banala murdarie, care imunizeaza si cateodata da in boli mai nasoale. Nu cred ca exista lucruri bune in proportie 100% (exista lucruri 100% rele). De ce? Nu stiu. Poate ca omul nu e facut sa tolereze prea bine excesele, poate are nevoie de diversitate.

Si aici vreau sa fac o recomandare: Sapiens. Scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari. Cartea aceasta mi-a schimbat putin felul in care vad omenirea, evolutia ei si impactul ei asupra naturii.

Si acum ajung la cea din urma parte: imbatranirea. Suna foarte bine pentru oamenii care nu cred ca vor apuca sa se vada albi in cap, dar majoritatea fug de batranete. Si cand ma refer batranete, nu ma refer la trecerea anilor.

Trecerea anilor e probabil frumoasa, imbatranirea nu. „A imbatrani frumos” este o iluzie. Nu exista batran care sa nu se planga de oase, de oboseala precoce, de faptul ca corpul a obosit. De boala. Si nu, nu cred ca exista ceva demn si frumos in boala sau moarte.

Nu zic ca nu poti imbatrani avand o stare fizica si mintala buna, prin alimentatie, miscare, relaxare; dar, in general, cea mai buna stare a noastra e cea prezenta. Corpul se uzeaza.

Acum doi ani am facut operatie la genunchi si apoi recuperare vreo 6 luni. Majoritatea persoanelor de la recuperare erau batrani, care incercau sa isi revina. Iar in majoritatea cazurilor sedentarismul isi spusese cuvantul. Muschii se atrofiasera si la o cazatura, nu a mai avut cine sa tina oasele in incheietura. Ei nu mai visau la o recuperare completa.

Si eu mi-am iubit bunicii si le-am iubit fiecare rid care arata ingrijorarea, dragostea, munca, truda, dar cred ca exista si alte moduri in care iti poti arata sentimentele. Ridurile acelea le iubim la bunica, dar ne plac cand le vedem pe un strain? Ne vrem mama sa arate asa? Cand a facut mama 40 ani cred am auzit-o pentru prima oara ca e batrana. Nu stiu daca aceasta e conceptia intregii sale generatii, dar faptul ca aveai o casa, un sot, copii si o slujba la varsta aceea era de ajuns. Ca viata aia la limita, fusese traita cumva; iar acum totul era molcom. Ca nu mai faci anumite lucruri, ca esti batran. Apare un sentiment de resemnare in fata fortelor tot mai limitate, cu care nu rezonez. Nu zic ca e cazul sa ne fortam organismul prea mult, dar nici sa ne dam prea usor batuti.

Am vazut femei de 60 de ani in Paris alergand prin parc, aratand mai bine ca unele fete de 20 de ani si degajand o tona de energie pozitiva si pofta de viata. Eu prefer sa arat a acea frantuzoica, care nu e doborata de vant si nici de greutati. Nu stiu daca asa voi fi sau voi apuca sa prind „batranetea”, dar acela e idealul meu.

Ultima chestie pe care vreau sa o mentionez. Raportul Hite de Shere Hite. Acest raport aparut prima data in anii 70 cand a schimbat complet perceptia asupra sexualitatii feminine: orgasm, masturbare, sexualitate, relatii. Eu am citit ultima varianta, cea din 2004. Si trebuie sa recunosc ca a fost o lectura pe alocuri foarte plictisitoare, dar si iarasi mi-a schimbat viziunea. Toata viata de pana acum si trebuie sa recunosc ca am trait cam mult, am perceput menopauza ca pe un apus al vietii sexuale. Daca nu complet, apai in mare parte, un fel de moartea pasiunii. Or fix aceasta carte spune ca de fapt, fiziologic vorbind, femeile ar fi predispuse hormonal catre a avea mai mult chef de sex la menopauza. Asta daca nu intervine indoctrinarea cum ca gata, copii nu mai faci, in mod automat nici sex.

Poate ca ne sunt dragii batranii, poate ne e mila de ei, dar nu cred ca vrem sa fim noi in locul lor, eu cel putin nu.

Concluzia? Eu vreau sa imi traiesc anii bine, fericita, lipsita de stres, in cea mai buna forma a mea de acum, tinand cont de raportul efort/efect. Nu vreau sa imbatranesc in sensul bunicii. Cat despre natura, daca vrem sa vorbim la nivel teoretic, orice lucru in natura are o compozitie chimica, iar de cele bune ma voi folosi. 🙂

PS: aceasta este doar o parere.

 

Reclame

Pitici, slabiciuni si fixuri cosmetice

Sau dupa ce principii ma ghidez cand cumpar cosmetice. Aici nu o lungesc cu povestile, caci nu mai termin postarea. O singura precizare mai am de facut: multe din idei le-am descoperit la Corina Allan (pasagera.ro) si le-am adaptat nevoilor mele. Asadar:

  • daca ati intrat pe pasagera.ro, ar trebui sa stiti ca ea vorbeste foarte mult de ingrijire. Tocmai acest lucru m-a atras si la blogul ei, mi-a mers la inima, caci ingrijirea pielii pentru mine e prioritara  cand vine vorba de „aruncat bani” pe cosmetice.
  • tot pe blogul Corinei am descoperit mania ingredientelor. Asa ca beautypedia este cel mai bun prieten al meu cand vine vorba de ingrediente si review-uri, desi intre timp am inceput sa cam invat ingredientele.

ingrediente

  • ingredientele benefice, ca alte lucruri minunate din viata noastra (mai ales inghetata) sunt in general sensibile si au nevoie de conditii speciale de depozitare. Da, ambalajul conteaza. Atat cat sa apere acesti eroi ai pielii noastre de aer si lumina. Am doar doua creme in borcanele si pe amandoua le-am primit. Si cateva produse in ambalaje transparente, din categoria celor care se clatesc sau din categoria machiaje.
  • nu stiu despre voi inca, dar eu sunt o persoana destul de comoda si care tine la timpul sau. Asa ca incerc sa optimizez rutina mea in vederea obtinerii unor rezultate din ce in ce mai bune in cat mai putini pasi.
  • acelasi lucru se aplica si cand vine vorba de machiaj. In majoritatea zilelor aplic destul de putine produse pentru a obtine un look cat mai natural si doar cand am zile inspirate incep sa ma mai joc cu produsele de make up.
  • cu ojele am o minunata relatie de tip love-hate: ba am chef sa imi fac unghiile, ba nu am chef. Ba am perioade cand folosesc doar culori clasice (nuante de roz, bej si rosu), ba am perioade cand  folosesc doar culori relativ nebune (nuante de albastru, mov, verde etc etc). Si da, cand vad o culoare faina mi-e foarte greu sa ma abtin sa nu o cumpar. Incerc sa imi aduc aminte cate am acasa si le las acolo de izbeliste.

oje

  • aranjarea parului, alaturi de zona de make-up, reprezinta o zona relativ nexplorata; da, am grija de parul meu si arata bine, dar nu ma prea complic eu sa il coafez. Asa ca, pentru blogul acesta, m-am decis experimentez si in aceasta arie (incet, dar sigur).
  • accesoriile pentru make-up si nu numai, in special pensule si buretei, folosesc de ceva ani, dar pana de curand nu am realizat ce diferenta mare poate face calitatea lor. Asa ca am un plan (cum ar fi fost sa nu am eu un plan? :)) ) sa imi maresc colectia de accesorii si sunt dispusa sa platesc mai mult pe ele decat pe multe din cosmeticele mele.
  • sunt o mare consumatoare de cosmetice; daca vorbim de ingrijire, sunt dispusa sa dau mai multi bani pe produse bine formulate. Momentan asta se aplica in proportie de 90% pentru ten si par, urmatorul pe lista fiind corpul.  Cat despre produsele de make up, inca nu fac gauri in buget pentru produse high end. Dar daca mai gasesc cate o oferta sau produse travel size (cred ca dezvolt o slabiciune pentru travel size) de obicei nu prea o ratez.

travel

  • cand am in plan ca trebuie sa cumpar ceva fac totul ca la carte: citesc reviewuri, testez in magazine sau iau mostre, ma interesez de ingrediente, de pretul cel mai bun si de data fabricatiei (un aspect foarte important pentru mine, dat fiind ca am avut cateva experiente neplacute). Daaaaar, raman o femeie, cu momente in care, fiind intr-un magazin, zaresc ceva ce mi-a luat si inima si ochii. Nu pot sa plec fara ele acasa, ca nu stiu daca nimeresc calea. Si cel mai probabil il cumpar daca produsul indeplineste cele 3 criterii: ingrediente, ambalaj si valabiltate. Pentru ca sunt femeie. Impulsiva si cu o slabiciune pentru shopping.

Si totusi, noi cu ce material lucram?

Si cand zic material, ma refer la corpul meu, cu bune si cu rele. Intotdeauna cand intru pe un blog, vreau sa stiu 3 lucruri despre autoare: cateva detalii despre ea ca persoana, care sunt problemele cosmetice cu care se confrunta precum si maniile ei. Despre mine v-am vorbit aici. In acest post o sa va vorbesc despre materia prima pe care o detin.

meee

Asadar dupa indelungi studii, cercetatorii britanici au ajuns la urmatoarele concluzii:

  • tenul meu se prezinta a fi unul uscat, cu mici tendinte de ingrasare in zona T vara si in perioada premenstruala.
  • nasul si o parte din barbie reprezinta adapostul catorva zeci de puncte negre.
  • zona pometilor, fix sub zona ochilor este lacasul favorit al punctelor albe.
  • urmatoarea problema ma urmareste din frageda adolescenta: cearcanele. Cand eram in primii ani de facultate, cheltuiam cei mai multi bani pe crema de ochi. Nu am scapat de ele, momentan si programul de odihna e cam scurt si cam dat peste cap, dar pot sa zic ca am sesizat imbunatatiri.
  • ridurile au fost o problema anii trecuti in zona fruntii. Erau cam adanci dar intre timp am gasit cateva produse minune care isi fac treaba foarte bine si asa ca acum am cu ce sa le tin in frau.

meanalizata

  • podoaba capilara e momentan intr-o faza foarte buna caci nu imi mai cad fire de par intr-un numar exorbitant. Acum problemele se reduc la radacini care se ingrasa dupa 3-4 zile (ceea ce mi se pare decent) si la suvite incalcite dupa spalare.
  • la capitolul uscat intra si pielea corpului. In cea mai mare parte a timpului e intr-o stare buna, dar mai am perioade cand, orice as face (sau, mai bine spus, orice am folosit pana acum) nu mai face fata nevoilor.
  • sunt doua lucruri cu care nu ma inteleg vara: transpiratia (si mai ales ca imi transpira fata mult) si talpile. Am niste talpi asa fine din toamna pana in primavara, dar vara totul se duce pe apa sambetei. Inca nu am gasit reteta minune, dar mai am ceva idei de testat. Revin cu detalii.
  • unghiile au avut, o data cu parul, o perioada sumbra in care se exfoliau extrem de frecvent, erau fragile si cuticulele se dezlantuisera ca niste zmei; un an mai tarziu (si cateva achizitii inteligente) a devenit o placere sa imi fac manichiura.
  • si cum ultimii vor fi cei dintai, nu puteam sa omit eterna problema a celulitei. In ultimii ani, am avut probleme cu genunchiul si gradul efortului fizic pe care il faceam a tins incet incet catre 0. Sper ca dupa recuperare (va ziceam in postul despre mine ca ma operez la genunchi), sa revin la mai multa miscare, mai multa energie si implicit mai putina celulita, macar. 

Olivia. Incantata de cunostinta!

Ma perind prin lume de peste douazeci si sapte de ani si nu am renuntat la sufletul de copil. De vreo 8 ani, de cand am venit in Bucuresti, viata mea a trecut la o noua scara. Venind dintr-un oras mic ca Onestiul, impactul unui oras foarte mare, plin de oportunitati (de cumparaturi, dar si altele), facultatea, voluntariatul, toate au avut un impact mare asupra mea si m-au marcat. Nu voi incepe sa va povestesc aici viata mea, cu bune si cu rele, ci doar cateva din “tendintele sezonului actual”:

417138_3112810612821_1098868337_n

  • am o sora cu 5 ani mai mare ca mine, mutata de cativa ani la Paris. Ea e cea care m-a introdus in lumea cosmeticelor cu multi ani in urma, a dermocosmeticelor si mai recent, a cosmeticelor high end. Si da, de cele mai multe ori ea e furnizorul meu de cosmetice ce nu se gasesc in Romania.
  • de cand m-am nascut, eu si sanatatea mea am tot avut conflicte. Fie ca a insemnat sa ajung la doctori foarte buni, fie ca a insemnat sa accept ca nu pot manca orice si oricand sau ca nu rezist prea bine fara somn, am incercat sa imbunatatesc aceasta relatie. Dar inca mai am de munca (chiar in cateva zile o sa ma operez la un genunchi), asa ca tineti-mi pumnii. Daca o sa vreti vreodata sa aflati experienta mea cu vreun doctor, o sa va povestesc cu drag. Doar cereti-mi.
  • una din pasiunile mele este cititul. In liceu nu ma prea omoram sa citesc, aveam momente cand devoram cartile dar si luni intregi in care traiam bine si fara ele. In ultimii ani, in schimb, am ajuns sa citesc relativ constant, iesind ocazional si din zona de confort a literaturii, catre istorie, religie si putina filosofie. Cateodata mai am si pauze de cateva saptamani, alteori citesc destul de putin pe zi, dar cert e ca acest obicei mi-a intrat in reflex.

bookies

  • am cunoscut atat bancile imense ale arhitecturii cat si pe cele tocite ale ciberneticii (ASE). Asa ca nu imi sunt straine nici unele, nici altele. Si pe cat de diferite sunt aceste domenii (economie, programare vs arhitectura, urbanism), pe atat de mult se intersecteaza.
  • incerc pe cat posibil sa nu pun etichete oamenilor. Daca e ceva ce mi-a demonstrat voluntariatul, e ca orice persoana te poate invata ceva si ca e mai bine sa nu comentezi pana nu ai ajuns in papucii acelei persoane.
  • programul meu este de ceva ani incarcat si nu ma descurc foarte bine cand vine vorba de a sta degeaba prea mult timp.
  • sunt obsedata de organizare, planificare, motiv pentru care am liste si listute, agende si agendute, fiecare pentru un scop anume.

  • noul ma atrage dar intr-o anumita masura, mai ales cand vine vorba de cosmetice. De obicei cand vreau sa incerc ceva nou caut review-uri, pareri, fie ca este vorba de un produs cosmetic sau un restaurant nou. Si asta se intampla cam in 75% din cazuri, as zice eu (prietenul meu probabil ar zice 90%), iar in restul cazurilor merg pe ce imi zice instinctul. Un strop de spontanietate nu strica niciodata.
  • mai gresesc camerele cateodata si ajung in bucatarie. Si daca tot am ajuns acolo, mai gatesc din cand in cand si, in general, imi iese bine. Asta probabil datorita mostenirii genetice de la mama, si nu indemanarii mele prea stralucite.
  • pufoseniile sunt slabiciunea mea. Ma topesc grav cand le vad si imi fac ziua mai buna. Si, cum momentan nu imi permit sa imi iau o pisica (in plan e si un caine, dar mai tarziu), o sa mai vedeti pe ici pe colo cate o pufosenie.

cat-691912_1280 (1)