Despre cosmeticele pe care TREBUIE sa le ai

Stau de 5 minute si ma uit la monitor. Despre ce sa scriu? Azi nu e despre cosmetice, marti va fi. Dar astazi nu. As putea sa scriu despre carti, miscare/fitness, locuri faine, dar parca nu e ce caut.  Cred ca voi vorbi despre cosmetice, dar altfel.

Acu vreo 2 – 3 ani a aparut ideea de blog. Pana m-am pus pe treaba, pana mi-am facut curaj sa postez, am mai disparut, am mai reaparut si in continuare ma lupt cu timpul sa fiu constanta, sa fiu aici saptamanal macar.

Si, desi nu apucam sa postez  constant, a fost o perioada cand cumparam cosmetice pe banda rulanta, ca is la oferte, ca as vrea sa testez si aia si cealalta si sa va povestesc despre ele. Dupa cum am mai zis aici, prin noiembrie am zis stop. Am prea multe cosmetice, nu apuc sa scriu de toate si nu mai vreau sa fac stocuri. Si de atunci am inceput sa tot folosesc produse din casa si sa mai cumpar mult mai rar produse, in principal la categoriile unde nu am rezerve.

Daca urmariti alti bloggeri/vloggeri mai mari, internationali sau nu, veti observa sertare pline de produse, fie ca sunt cumparate sau primite. Nu zic nu, atunci cand ai sertare pline de cosmetice, testezi mai multe produse si poti sa descoperi ACEL produs minune, de care sa povestesti si sa raspovestesti. Dar… in ultimul an am dezvoltat un spirit ecologic/economic/ceva mai anticonsumerism… si nu as putea sa am 10 creme deschise si sa imi sustin sus si tare ca le voi folosi pe toate. Vrajeala! Da, am 4 lotiuni de corp deschise si vreo 7 geluri de dus, dar stiu sigur ca le termin pana sa expire. Si da, e un obicei dobandit o data cu blogul, dar ma intind cat stiu ca pot acoperi, sau chiar mai putin; caci da, e placut sa ai de ales intre arome, texturi diferite, in functie de nevoie, stare de spirit etc.

Si apoi, dupa ceva sesiuni de gandit si razgandit, am ajuns la concluzia ca degeaba am o mie de produse, din care sa folosesc o suta o data si voua sa va povestesc despre 10 (bineinteles ca acum exagerez, dar intelegeti ideea). Deci, pentru blog nu e eficient, pentru mine personal, iarasi nu e eficient.

In incercarea de a va mai povesti franturi din lumea mea cosmetica si non-cosmetica, am devenit din ce in ce mai activa pe Facebook, iar astazi voi da in folosinta si contul de Instagram. Nu veti vedea poze gandite prea mult, deoarece nu vreau sa pierd nu stiu cate minute incercand sa obtin poza minune. E mai mult vorba de a va transmite o informatie, sau o stare, dar o stare autentica. Nu una regizata, ca sa dea bine.

Timpul trece si e important sa nu ne pierdem in detalii inutile. Eu una prefer sa nu pozez deloc, decat doar sa pozez in omul fericit cand nu sunt. Decat sa ne pierdem timpul incercand sa imitam acel zambet fericit, mai degraba o poza reala/fara poza si mai mult timp pentru a ajunge la pace cu tine/un echilibru pierdut.

Si…. fara o mie de cosmetice. Mi se pare ca undeva acolo pe internet, a inceput sa apara un fel de presiune privind crearea unei rutine complexe, cu o mie de produse cosmetice, cand vine vorba de ingrijirea tenului. Nu zic ca e tocmai rau (eu am deschise si in folosinta vreo 8 produse), dar parca cateodata e prea mult. Si parca prea TREBUIE!

De acord, fara o rutina complexa, nu o scoti la capat cu un ten problematic, dar nu cred ca e nevoie de mai mult stres, de o povara in plus, cand deja traim o viata agitata. Pana si aici, fiecare om TREBUIE sa gaseasca relaxare si liniste, NU o mie produse deschise care parca te cearta ca nu le folosesti si ca ai aruncat banii pe ele.

Nu stiu despre ce a fost postarea asta. Probabil despre calitate vs cantitate, despre depasirea normelor oricarui grup avizat sau neavizat si despre timpul nostru, care trece si care merita a fi transformat in cele mai placute amintiri. Cu dedicatie pentru zilele libere ce urmeaza – Paste, 1 mai.

Best of 2016: d’ale mele

Incep o serie de 4 postari de tipul „Best of 2016” cu o postare mai personala, mai atipica, dar sper sa va inspire.  Dupa acesta serie, probabil voi face si o serie de wishlist pentru 2017, dar pana atunci haideti sa mai aruncam o privire catre 2016:

  • Una din chestiile pe care le-am facut fara sa imi dau seama si ma bucura foarte mult este ca am citit peste 12 carti. Nu mai stiu exact cate si nici nu o sa stau sa le numar, dar o carte pe luna mi se pare o medie bunicica. Anul asta sper sa ridic stacheta.
  • Am iesit pentru prima oara din tara intr-o excursie organizata de mine. Pana acum ori am fost in vizita la sora mea sau intr-o excursie organizata de agentie, asa ca satisfactia de a gasi o oferta buna si libertatea de a face ce vreau au fost mult mai mari de aceasta data si in mod clar a fost douar inceputul.
  • Am reusit sa petrec cateva momente frumoase cu ai mei (mai multe decat de obicei), inclusiv o escapada in Vama Veche. Am avut emotii,dar totul a iesit bine. Asa ca anul acesta sper sa mai am ceva iesiri cu ei. 🙂
  • Am facut curatenie in garderoba si am donat hainele bune in cadrul unui eveniment caritabil. Si aici ma tot chinuiesc sa fac niste schimbari, care sper in primavara sa intre in aplicare. Nu mai vreau sa am un dulap ticsit de haine pe care nu le port.
  • Mananc din ce in ce mai bine. Cam din toamna am inceput sa imi modific incet incet principiile care stau la baza alimentatiei mele si trebuie sa recunosc ca imi place catre ce ma indrept. Ma simt mai bine, mai energica. Oricum mai am de munca aici, in special la diversitate, dar sunt pe drumul cel bun.
  • M-am decis prin noiembrie sa consum din rezervele de cosmetice pe care le am in casa si sa nu mai cumpar in avans mai nimic. Nu mi-a iesit la perfectie, dar sunt mult mai cumpatata la cumparaturile de cosmetice.
  • Desi nu am urmarit acest lucru si s-a intamplat pur intamplator, mi-am marit colectie de parfumuri si nu pot decat sa ma bucur de ea.
  • Pentru ca nu totul a fost roz, trebuie sa recunosc ca in 2016 nu am mai avut rabdare sa imi fac unghiile asa des, dar sper ca poate in 2017 sa am macar de 2-3 ori mai mult chef decat am acest an.Tot in categorie asta cred ca intra si aranjatul parului.
  • Anul ce tocmai a trecut a stat sub ideea apropierii, in cazul meu. Nu doar ca m-am vazut mai des cu familia, dar si cu prietenii mei m-am intersectat mai des ca in alti ani. Si… trebuie sa recunosc, asemenea intalniri imi dau multa energie pozitiva.
  • Ca tot a venit vorba de energie pozitiva, anul trecut am tot cochetat cu tot felul de idei de la relaxare – lumanarele, masaj facial cu uleiuri, stat toata ziua in pat, plimbari prin Bucuresti- si sunt decisa ca extind cumva timpul alocat acestei activitati.
  • Stiu ca nu reusesc sa ma organizez sa postez constant, dar ma bucur ca inca sunt aici si imi place ce fac. Asa ca sper ca anul acesta sa imi imbunatatesc in primul rand frecventa. Apoi as vrea sa scriu mai des postari non-beauty. Si mai vedem. Daca aveti sugestii, lasati-mi in comentarii.

Per total, a fost un an mai optimist, cu o privire mai roz si echilibrata asupra vietii. Nu zic ca tot anul a fost lapte si miere, chiar deloc. Lucrurile bune au inceput sa se aseze mai din toamna si sper sa reusesc sa devina parte din rutina mea zilnica.

Ce v-a placut din anul trecut cel mai mult?

 

 

About me, about you: Despre frumusete sau despre cum (nu) ne iubim corpul

Am stat mult timp sa ma gandesc despre ce vorbesc prima oara. Pana la urma vorbim de un blog inclinat catre mult beauty, dar nu vreau sa fie doar atat. Mi se pare ca e un tip de postare destul de dificil, cel putin pentru un amator, dar in acelasi timp sper sa devina un exercitiu bun si care sa ne dea de gandit, atat mie cat si voua.

Asa ca… azi incepem cu un subiect la mijlocul distantei intre dezvoltare personala si beauty: frumusetea sau dragostea de sine. Dragostea fata de corpul tau, puterea de a-i accepta defectele si frumusetea unica pe care o ofera imperfectiunea.

Au fost multe momente in viata in care nu ma apreciam, momente in care se speriau oamenii de cearcanele mele, momente in care ma uitam in oglinda si vedeam doar o mustata si doua sprancene impreunate, momente cand mi se parea ca is grasa, momente in care parul meu zici ca era tuns cu ciobul, momente in care simteam ca nu pot sa ies fara fond de ten din casa. Si aceasta ultima faza a fost acum vreo 4-5 ani. Nu mai eram o adolescenta, pe bancile liceului, ci studenta cu prea putin timp pentru somn. Lupta a fost grea, dar am invatat sa ma accept si sa ma iau asa cum sunt. Da, imi place sa ma machiez, dar acum pot sa ies si nemachiata si sa ma simt bine in pielea mea.

Cautand pe TED despre acest subiect am dat peste un discurs al lui Meaghan Ramsey care mi se pare in perfecta armonia cu subiectul abordat:

Stiu ca vorbeste mai mult despre adolescente, dar mi se pare ca acest lucru e universal valabil. Diferenta e doar ca in adolescenta te lovesti pentru prima oara de aceasta problema si inca nu ai taria unei persoane de 30 de ani. Mai mult, mi se pare necesar ca si bloggerii sa vorbeasca despre asta. Sunt multe adolescente care citesc bloguri, iar un blogger, prin materialul sau, intr-un fel sau altul ofera un exemplu si educa tinerii de azi si maine.

Dupa ce am vazut acest talk, am stat, am digerat ideile si, apoi, din curiozitate am stat si am citit putin despre speaker. Si mare mi-a fost supriza sa descopar ca nu e prima oara cand ideile ei au un impact asupra mea, ce-i drept pana acum, in mod indirect. Cum asa? Meaghan Ramsey este directorul global al proiectului “Dove Self-Esteem”. Exact, acele campanii Dove care ne aratau ca frumusetea nu are o reteta (blonda, inalta, 90-60-90).

Si ma gandesc acum… oare cand am inceput sa ma iubesc? Raspunsul ar fi probabil… unul vag. De mica iubeam ca am parul des, ca aveam o fata si un corp care nu cereau multa bataie de cap. Dar nu ma iubeam intru totul. Apoi a venit facultatea. Cu vreo doua zile inainte de predare, nu mai exista nimic pe pamant. Mancam pe apucate, nu dormeam etc etc. Dupa predare, erau doua zile de somn si putin rasfat. Ii multumeam corpului meu ca a rezistat eroic alaturi de mine. Si probabil asa s-a nascut povestea noastra de iubire. Cativa ani buni, l-am tot fortat si in acelasi timp am invatat sa il accept. Pentru ca el poarta urmele prioritatilor mele (si multi ani el nu a fost o prioritate), a nebuniilor mele si a dat ce a avut mai bun ca sa fac tot ce ma duce capul, desi de multe ori l-am neglijat. Nu pot sa ii reprosez ceva, pentru ca intotdeauna eu am decis pentru el, sau mai bine zis, in defavoarea lui.

ASA CA IL IUBESC! Daca e frumos sau nu… aici e greu de zis si probabil raspunsul difera de o persoana la alta, de la un minut la altul. Dar am ajuns in punctul in care, daca ar fi sa invidiez un om, nu as invidia un corp si o fata perfecte, ci un zambet autentic, care radiaza de fericire. Pentru ca un chip simetric si impecabil nu e totul in viata si, cateodata, costul mentinerii lor e nejustificat (si aici nu vorbesc de bani, dar de timp, de prea mult stres pentru un simplu rid sau cos, de sacrificarea unor activitati dragi pentru a fi un bibelou frumos).

Si da, frumusetea nu are standarde si aceasta lupta pentru acceptarea, iubirea si aprecierea propriului corp o dam cu totii, zilnic. Si eu, si voi. Am invatat sa il iubesc, dar asta nu inseamna ca in fiecare zi cand ma trezesc vad vreo frumusete in oglinda. Dar stiu ca am acel parfum si acele creme in camera care imi rasfata simturile si corpul si ii mai ridica moralul. Atat cat ii trebuie, atat cat sa pot sa zambesc.

Pe final, va las sa revedeti campaniile Dove, incepand cu clasicele si terminand cu cateva pe care acum le-am descoperit uitandu-ma pe canalul lor de youtube: